ALEGERI 2014

Campania și primul tur al alegerilor prezidențiale

Coada alegeri_gandul.infoPrimul tur al alegerilor prezidențiale organizat pe 2 noiembrie s-a încheiat. 53,1 % dintre românii cu drept de vot și-au exprimat opțiunile pentru noul Președinte al României.

După numărarea a peste 98% din voturile exprimate în țară, Victor Ponta, actualul Prim Ministru și candidatul Partidului Social Democrat, se plasează pe primul loc cu peste 40% din voturile populației, în timp ce locul secund este ocupat de Klaus Iohannis, candidatul Alianței Creștin-Liberale, pentru care au votat aproximativ 30% dintre cetățeni cu drept de vot din țară[1]. Cum rezultatele care mai trebuie contorizate nu mai pot răsturna actuala ierarhie (cel puțin nu ordinea primilor doi clasați), putem concluziona: în turul doi al alegerilor prezidențiale intră Victor Ponta și Klaus Iohannis.

Desfășurarea alegerilor în străinătate a fost marcată de câteva aspecte negative cu impact direct asupra exercitării dreptului la vot al cetățenilor români. Astfel, cozile uriașe de la secțiile de votare de la Londra sau Paris (ca și în alte orașe din Europa) i-au împiedicat pe unii cetățeni români să voteze fie că nu s-au mai încumetat să aștepte 2 sau 3 ore la coadă, fie că la orele 21:00 secțiile de votare s-au închis înainte ca ei să poată vota. Ca urmare, au fost organizate proteste atât la Londra și Paris, cât și la București, în semn de solidaritate cu românii din străinătate. La Paris, jandarmii francezi au fost chemați imediat să apere secția de votare luată cu asalt de români. Pe lângă remarcile umilitoare ale jandarmilor francezi care au spus cetățenilor români care protestau că “oricum România e o pubelă, nu faceți decât să aduceți probleme…”[2], acestor cetățeni li s-a încălcat prin organizarea defectuoasă a alegerilor un drept garantat prin Constituție: dreptul la vot. Ulterior, membrii Guvernului român s-au disculpat arătând că autoritățile au fost totuși prevăzătoare mărind numărul de secții, de cabine de votare și de ștampile și că votanții ar fi trebuit să se organizeze mai bine, astfel încât să ajungă la vot mai devreme.

Niciun cuvânt nu a fost rostit despre faptul că Guvernul a refuzat cu obstinație să adopte votul electronic sau prin corespondență pentru românii din străinătate, care ar fi prevenit apariția unor situații ca cele de mai sus.

După încheierea alegerilor, cetățenii români din Marea Britanie și din Germania, nemulțumiți de modul în care s-a desfășurat scrutinul, au trimis petiții către Biroul Electoral Central prin care solicită reluarea turului I al alegerilor în aceste țări și, totodată, mărirea numărului de secții de votare din aceste state.

Probleme similare au existat în ziua alegerilor și în țară. Astfel, 15.000 de studenți au așteptat ore întregi să voteze la o singură secție deschisă pentru ei în București. Evaluând matematic, luând în calcul (să spunem) 5 cabine de votare și ștampilele aferente și cam 2 minute per votant (până se înscrie/ semnează în listă, completează fiecare o declarație pe proprie răspundere că nu a mai votat într-o altă secție și votează), rezultă că ar fi necesare cam 100 de ore pentru ca toți cei arondați secției respective să voteze (sau 50 de ore la 1 minut per candidat…). Cum ziua de votare nu a avut decât 14 ore, nu putem decât să speculăm că autoritățile nu și-au dorit neapărat ca studenții să voteze.

Nici campania electorală nu s-a desfășurat lin. Miza mare (în comparație cu miza percepută în legătură cu precedentele alegeri europene) a făcut probabil unele partide să se arunce în luptă folosind orice mijloace. Prima parte a campaniei electorale a înregistrat elemente vădite de discriminare la adresa celorlalți candidați: campania PSD care viza așa-zisele ‘tare’ ale lui Klaus Iohannis – religie, naționalitate, exprimare – ilustrează cel mai bine acest aspect. Nici alegerile unor candidați în privința propriilor campanii nu au fost întotdeauna fericite: candidata Partidului Mișcarea Populară, Elena Udrea, a avut o campanie plină de imagini sexiste ale candidatei însăși, anulând aproape astfel noutatea îmbucurătoare a prezenței a două femei în lupta electorală pentru poziția de Președinte al României.

 

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18447930-harta-rezultate-finale-alegeri-prezidentiale-2014-judete.htm

[2] http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18444491-seful-jandarmilor-francezi-catre-romanii-care-putut-vota-oricum-romania-pubela-nu-faceti-decit-aduceti-probleme.htm

*Imagine preluată de pe gandul.info

_ _ _

Romanian Election Campaign and First Round of Presidential Elections

The first round of the presidential elections was organised on 2 November. 53.1 % of the Romanians with the right to vote opted for a new Romanian President.

After counting over 98% of the domestic ballots (that is, minus the ones from abroad), Victor Ponta, the current Prime Minister and the Social Democrat Party candidate, ranks that first scoring over 40% of the population’s. Klaus Iohannis, the candidate of the Christian – Liberal Alliance, who ranks the second, was the option of over 30% of the Romanian citizens with the right to vote[1]. As the results that still need to be counted cannot change the current hierarchy (at least not the order of the first two candidates), we may conclude: Victor Ponta and Klaus Iohannis enter for the second round of the Romanian presidential elections, to be held on 16 November.

Several negative aspects having direct impact on the Romanian citizens’ right to vote marked the elections process organised abroad. Thus, huge queues surrounding the polling stations in London or Paris (or in other European cities for that matter) prevented numerous Romanian citizens to vote either because they decided not to wait for two or three or more hours in line, or because they could not vote until the stations closed doors at 9 o’clock PM. Consequently, protests were immediately organised in London and Paris and in Bucharest, as well, in solidarity with Romanian citizens living abroad. In Paris, the French gendarmes were called to defend the polling station sieged by the Romanians. The gendarmes addressed Romanian protesters humiliating remarks like: “Romania is a garbage bin anyway; all you do is cause problems…”[2]. Besides, these citizens were denied the constitutional right to vote by the poor organisation of the elections process. Afterwards, the members of the Romanian government excused themselves by showing that the authorities had still been precautious by increasing the number of polling stations, the one of voting cabins and stamps and that voters should have organised themselves better, so that they got to the polling stations earlier.

No word was spoken about the fact that the government had obstinately refused to adopt alternative voting methods like the electronic vote or the vote by mail for Romanians living abroad, which would have prevented situations like the one described above.

After elections day came to an end, Romanian citizens living in Great Britain and Germany, dissatisfied with the way in which the election process had been organised, sent the Central Electoral Office petitions through which they requested the reorganisation of the first round in these countries and, at the same time, the increase of the polling stations in these states.

Similar problems were found in Romania, as well. Thus, 15,000 students waited in line to vote at a single polling station opened for them in Bucharest for hours. Doing a few simple mathematical calculations, considering -let’s say- 5 voting cabins, 5 stampers and around 2 minutes per voter (during which he/ she signs on the list, fills-in a declaration that he/ she hasn’t voted anywhere else and finally votes), it results that around 100 hours would be necessary for all those assigned to that station manage to vote (or 50 hours at 1 minute per voter…). Since the voting day only had 14 hours, we can only speculate that the authorities didn’t necessarily wish for the students to vote.

The elections campaign preceding the first round of elections was not a smooth one. The big stake (compared to the stake presented by the European elections, as perceived by most citizens) probably determined some parties to use in battle any means of which they could think. The first part of the campaign was marked by obvious discriminatory elements used against other candidates: the campaign of the social-democrat party, which was targeted at the so-called ‘flaws’ of Klaus Iohannis – religion, nationality, way of talking – best illustrates this aspect. Some of the choices made by some candidates with regard to their own campaigns were also not always the best ones: Elena Udrea, the candidate of the Popular Movement Party, ran a campaign filled with sexist images of the candidate herself, almost nullifying in this way the hopeful novelty of the presence of two female candidates in the electoral battle for the position as President of Romania.

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18447930-harta-rezultate-finale-alegeri-prezidentiale-2014-judete.htm

[2] http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18444491-seful-jandarmilor-francezi-catre-romanii-care-putut-vota-oricum-romania-pubela-nu-faceti-decit-aduceti-probleme.htm

 

 

 

Leave a Reply

O campanie a Fundației pentru o societate deschisă