ALEGERI 2014

Manipularea cinică a urii în scop electoral

Ura nu e o valoare de familieCandidatul social-democrat și favorit în alegeri, Victor Ponta, s-a lansat în campanie pe tema Marii Unirii. În discursul său a făcut dese referiri la românism și ortodoxie ca lianți ai unirii. Nu a fost greu să sesizăm referirea la principalul contracandidat, creștin-democratul Klaus Iohannis. Reacțiile nu au întârziat să apară, a devenit un subiect de presă, alimentat atent de apropiați ai PSD, precum domnul Vasile Dâncu, cunoscut ca strateg al partidului. După câteva zile, domnul Ponta a revenit și a explicat că nu a avut deloc intenția de a-l exclude pe domnul Iohannis; că toți românii, indiferent de etnie și de religie, au drepturi egale. Dar campania social-democrată e brodată pe motive naționale, iar candidatul nu pierde nicio ocazie pentru a vizita o biserică. Tema Iohannis-alogen este periodic readusă în atenție pe canale media „prietene” sau de diverși reprezentanți ai partidului.

Purtătoarea de cuvânt a campaniei domnului Ponta, Gabriela Vrânceanu-Firea, a organizat o conferință de presă în care a atacat virulent viața de familie a domnului Iohannis. „Nu eşti un om complet fără să creşti un copil” este fraza cheie, în jurul căreia senatoarea Firea și-a construit argumentul. Declarația a fost imediat aplaudată sau criticată, după caz; o sesizare a fost depusă la CNCD; subiectul a ținut prima pagină. După câteva zile, domnul Ponta a intervenit spunând că doamna Firea a greșit, că respectă viața privată a candidaților și că aceasta nu trebuie să fie subiect de dezbatere. Dar în mod constant candidatul social-democrat pozează alături de familie și insistă asupra rolului copiilor în propria lui viață. În paralele, aceleași canale media și alți comunicatori ai campaniei amintesc constant de „lipsurile” din viața domnului Iohannis.

Purtătorul de cuvând al PSD, Dan Șova, tot într-o conferință de presă, a făcut o legătură între felul de a vorbi al domnului Iohannis („gângav”, spune domnul Șova, probabil nestăpânind bine sensul cuvântului) și capacitatea sa intelectuală. Din două fraze a mutat accentul pe „încet la minte”, rezultând o nouă linie de atac la persoană. Ca de fiecare dată, subiectul a fost dezvoltat pro și contra. Ca de fiecare dată, după câteva zile, domnul Ponta s-a delimitat de declarații și și-a „certat” amical colegul de partid pentru greșeală. Ca de fiecare dată, tema este amintită constant pe fundalul campaniei social-democrate, dar niciodată de candidat.

Modelul repetitiv este destul de limpede. Trăsturi ale principalului contracandidat au fost atent selectate și creionate strident într-o formă care îl face altfel, care sperie apelând la prejudecăți populare. Au fost pe rând lansate în spațiul public de comunicatori apropriați candidatului social-democrat. Domnul Ponta a așteptat ca subiectul să crească înainte de a se delimita public, dar fără să penalizeze vreodată pe cei ce l-au inițiat. Temele sunt menținute în atenție pe fundalul campaniei, prin diverse canale, și contrapuse atent cu imaginea de normalitate a domnului Ponta.

Nu mai putem vorbi de erori sau de excese de comunicare. Cred că este destul de clar că în spate se află o manipulare cinică a urii. Campania domnului Ponta se adresează direct fricilor și prejudecăților din subconștientul unei majorități tăcute, construing imaginea unui Iohannis care este diferit de „noi” prin atât de multe lucruri încât trebuie să îl respingem; încât putem să îl urâm. Cuvintele nu trebuie spuse direct pentru a înțelege că ne aflăm în fața unei incitări la ură, folosite premeditat în scop electoral. Pentru a atinge acest obiectiv, partidul a renunțat și la fațada ideologică: social-democrații români își construiesc campania de excludere pe religie, etnie, familie, presupuse dizabilități.

În fața unui astfel de mod de a face politică, avem obligația de a spune nu, nu este acceptabil. Dacă nu pentru conștiința lor, măcar pentru a noastră.

***

CYNICAL ELECTIONS-DRIVEN MANIPULATION OF HATE

Victor Ponta, the Social-Democrat candidate and the current favourite of the polls, launched his candidacy based on the Great Union theme. He made frequent mentions in his speeches of Romanian ethnicity and orthodoxy as vehicles of the Union. It wasn’t difficult for anyone to notice the allusion to his main competitor, the Christian-Democrat Klaus Iohannis (German ethnic and Lutheran). The reactions were prompt; this became a media topic, closely nurtured by The Social-Democrat Party entourage members like Mr. Vasile Dâncu, well known as Party strategist. After a few days, Mr. Ponta came back and explained that he had had no intention to exclude Mr. Iohannis; that all Romanians regardless of their ethnicity or religion have equal rights. Still, the social-democrat campaign is designed based on national motives and the candidate isn’t wasting any opportunity to visit a church. The “allogeneic Iohannis” theme is periodically revisited during speeches by friendly mass media or different Party representatives.

Mr. Ponta’s campaign spokesperson, Gabriela Vrânceanu-Firea, organised a press conference during which she virulently attacked Mr. Iohannis’ s family life. “One is not a complete human being without raising a child” is the key phrase around which the Senator Firea built her argument. Her position was immediately applauded or criticised; a complaint was submitted to the attention of the National Council for the Fight against Discrimination (CNCD); the topic made page one. After a few days, Mr. Ponta intervened saying that Mrs. Firea had made a mistake and that he respected the private lives of other a candidates and that this should not constitute a debate topic. Still, the Social-Democrat candidate constantly poses next to his family and insists upon the role of his children in his life. In parallel, the same friendly media channels and other campaign communicators constantly remind the public about ‘the lacks’ in Mr. Iohannis’ life.

Also during a press conference, Dan Șova, the Social-Democrat Party spokesman, made a connection between Mr. Iohannis’ way of speaking („word-bound”, says Mr. Șova, probably not mastering well the sense of the word) and his intellectual capacity. In two phrases he managed to move the emphasis on “slow” or “feeble minded”, generating a new line of attack against Mr. Iohannis. As every time, the matter was commented with pros and cons. As every time, after a few days, Mr. Ponta delimitated his position from the one of his colleague and amicably ‘reprimanded’ him for his mistake. As every time, the theme is constantly reminded in the background of the Social-Democrat campaign, but never mentioned by the candidate.

The recurrent model is transparent enough. The features of the main counter-candidate have been carefully selected and penciled in screaming colours under a shape that makes him different, which makes people afraid by appealing to popular prejudice. They were launched one by one in the public space by the Social-Democrat candidate’s close communicators. Every time, Mr. Ponta has waited for the topic to grow before limiting himself publicly, but without ever penalising those who have initiated it. The themes are maintained topical in the campaign background through different channels, and are carefully overlapped with the image of normality offered by Mr. Ponta.

We cannot speak of errors or communication abuse any longer. I believe it is pretty obvious that behind all these there is a cynical manipulation of hate. Mr. Ponta’s campaign is directly addressed to the fears and prejudice that lay in the  subconscious of the silent majority, building the image of a Iohannis who is different from ‘us’ through so many things that we need to reject him; that we can hate him. The words need not be said directly for us to understand that we are facing a hate instigation, which is used premeditatedly for elections-driven purposes. In order to reach this objective, the Party even gave up its ideological facade: the Romanian Social-Democrats are building their exclusion campaign based on religion, ethnicity, family and assumed disabilities.

Facing such a way of doing politics, we have the obligation to say no, it is not acceptable. If not for these people’s consciousness, at least for ours.

Leave a Reply

O campanie a Fundației pentru o societate deschisă